Într-o tranzacție, due diligence-ul nu trebuie privit ca o simplă listă de documente bifate. O verificare formală a bilanțului, a datelor de la registrul comerțului și a câtorva contracte importante poate rata riscuri care devin costisitoare după closing.
Un due diligence util trebuie să identifice nu doar problemele evidente, ci și riscurile latente care pot afecta valoarea reală a companiei, continuitatea contractelor, drepturile asupra activelor și expunerea cumpărătorului.
1. Contracte cu clauze change of control
Unele contracte comerciale, contracte de finanțare, leasinguri, licențe software sau contracte cu clienți mari conțin clauze care se activează în cazul schimbării controlului asupra societății.
Dacă un client esențial sau un finanțator poate înceta contractul ca urmare a tranzacției, valoarea companiei poate fi afectată semnificativ. De aceea, contractele relevante trebuie verificate nu doar din perspectiva duratei și prețului, ci și a efectelor schimbării acționariatului.
2. Litigii latente și expuneri fiscale
Litigiile aflate pe rol sunt relativ ușor de identificat. Mai dificile sunt disputele care nu au ajuns încă în instanță: notificări, reclamații ale foștilor angajați, controale fiscale în curs, poziții fiscale agresive sau corespondență cu autoritățile.
Aceste riscuri pot deveni datorii reale după achiziție. În zona fiscală, trebuie analizate TVA, deductibilitatea cheltuielilor, prețurile de transfer, tratamentul veniturilor și eventualele controale sau inspecții anterioare.
3. Proprietatea intelectuală
În companiile de tehnologie, servicii creative, marketing, software sau producție, una dintre întrebările centrale este: cine deține efectiv proprietatea intelectuală?
Codul, designul, baza de date, marca sau know-how-ul pot fi create de angajați, freelanceri, fondatori sau terți. Dacă transferul drepturilor nu este documentat corect, cumpărătorul poate descoperi după closing că societatea nu deține integral activele pe care le-a plătit.
4. Active, titluri, autorizații și sarcini
În tranzacțiile care implică imobile, hale, echipamente sau alte active importante, trebuie verificat regimul juridic al acestora: dreptul de proprietate, sarcinile, ipotecile, servituțile, autorizațiile și drepturile de folosință.
O clădire fără autorizații relevante, un teren cu acces incert sau un echipament aflat în leasing cu restricții contractuale poate schimba semnificativ structura tranzacției.
5. GDPR și securitatea IT
Verificarea GDPR nu înseamnă doar existența unei politici de confidențialitate pe site. Trebuie analizate activitățile de prelucrare, contractele cu împuterniciții, transferurile de date, incidentele de securitate, măsurile tehnice și organizatorice și eventualele evaluări de impact.
Într-o tranzacție, riscurile de protecție a datelor se transferă indirect cumpărătorului și pot afecta atât valoarea companiei, cât și reputația acesteia.
6. Răspunderea de mediu
Riscurile de mediu pot apărea nu doar în industrii evident poluante, ci și în companii care dețin terenuri, depozite, spații de producție sau activități cu deșeuri.
Contaminările istorice, autorizațiile lipsă sau obligațiile de remediere pot genera costuri importante. Pentru tranzacțiile cu active reale, analiza de mediu trebuie coordonată cu due diligence-ul juridic.
7. Angajații-cheie și conformitatea în zona de muncă
Cumpărătorul achiziționează adesea nu doar active și contracte, ci și o echipă. De aceea, trebuie verificate contractele de muncă, clauzele de neconcurență, bonusurile, planurile de retenție, orele suplimentare, relațiile cu managementul și riscul plecării angajaților-cheie.
Dacă fondatorii sau managerii principali rămân după closing, contractele lor trebuie corelate cu structura tranzacției.
Concluzie
Un due diligence bun nu este o formalitate, ci un instrument de negociere și protecție. El ajută cumpărătorul să înțeleagă ce cumpără, ce riscuri preia și ce clauze trebuie incluse în SPA.
Costul unei verificări riguroase este, de cele mai multe ori, mai mic decât costul unei tranzacții încheiate pe baza unor informații incomplete.